am ochii albaștri
aruncați în deriva buzunarelor
cu răbdarea zdrobită până la ultimul rid

au încercat să se descompună din proprie inițiativă
dar nu au reușit să-și amintească
cum se moare în mod obișnuit:
din timp sau de bătrânețe?

însă
prea puținul este întotdeauna
cea mai nevinovată vinovăție
din privirea unui condamnat
la mâine